Un metru pătrat de rădăcini

„Ar fi minunat ca viaţa să fie trăită de-a-ndoaselea. Am veni pe lume trimişi la azil şi ne-am petrece primii ani pe terenurile de golf, pentru ca mai apoi să primim un ceas de aur şi să începem să lucrăm. Mai târziu am merge la Universitate şi ne-am bucura cu adevărat de tinereţe fiindcă între timp  am câştigat deja, o grămadă de experienţă de viaţă. La finalul şcolii, am putea  să ne jucăm vreo 5, 6 ani, ca să avem voie să ne odihnim ulterior, pentru 9 luni, într-un uter şi să terminăm totul într-un orgasm.”

Donald Sutherland

Omenirea asta e aşa de veche, că mi se pare aproape firesc ca atunci când mă gândesc la noi, să-mi imaginez că suntem, cu adevărat, pensionarii lumii. Deşi pământu-i mare şi rotund, în marea casă de bătrâni a planetei, am rămas doar noi 11.

• Greyhopper, care e un tip foarte nesigur şi relativ timid. El întotdeauna vrea să înceapă o viaţă nouă şi e în stare să accepte orice provocare, fie ea de natură atletică sau intelectuală. Incertitudinea îl opreşte, însă, să ducă lucrurile până la capăt şi omul se poticneşte undeva, pe drum, trăind cu speranţa că dacă o ia din nou de la zero, o să găsească un sens şi o să devină fericit.
• Antreprenorul cu părul alb vine tot mai des printre noi. El nu se gândeşte nicio secundă la pensie. Deşi are 60 de ani e la fel de activ ca şi până acum. Munca lui îl face să aparţină lumii şi asta îl lasă să se simtă în continuare integrat în univers, dorit şi util.
• Super-Bunica e mai degrabă o poveste, pe care ne-o mai spunem între noi. Despre ea vorbim adesea în casă, deşi e mai tot timpul în provincie. Cum oricum nepoţii îi sunt crescuţi de bonă, a decis să-şi petreacă bătrâneţea călătorind cu prietenele şi cumva, dusă a fost.
• Social Media Freak e un tânăr simpatic şi destul de sociabil, deşi nu comunică foarte mult cu noi ceilalţi. Îi place mai tare in camera lui şi în faţa calculatorului se dezlănţuie cu naturaleţe. Am reuşit să-l cunoaştem mai bine de pe chat şi ne-am dat seama că are lucruri interesante de zis, după ce a început să ne trimită sms-uri. Altfel e foarte sperios. Şi noi ne ferim să-i batem la uşă fiindcă cel mai adesea e închisă şi pe clanţă atârnă semnul „Nu deranjaţi! PRIVAT”
• Super Daddy e cel mai preţios om de la casa de bătrâni. E un idealist pragmatic, care vorbeşte mai tot timpul despre egalitatea sexelor şi în principal e tare mândru de felul în care îşi împarte timpul între job, nevastă şi copii. Atât de mult îşi doreşte să se realizeze şi aşa de tare lucrează în acest sens, că uneori ai senzaţia că foarte curând, se va volatiliza.
• The Queen of Rain vine acasă, doar în serile în care e sigură că toţi bărbaţii de la azil sunt prin preajmă. În timpul zilei, le caută prezenţa la conferinţe, în politică, în presă şi în corporaţii. Deşi pare foarte rece şi calculată, ea nu-i deloc o fată rea şi nici pe departe egoistă. E întotdeauna la curent cu noutăţile şi vorbeşte necontenit despre lucrurile măreţe şi foarte importante ale lumii. Probabil că face asta, ca să nu simţim noi ceilalţi, cât de mult şi-ar dori şi ea ca, măcar uneori, să trăiască în vremea bunicii.
• Reţeliştii sunt o gaşcă de prieteni, care empatizează puternic unii cu alţii. Au preocupări comune, fac mai totul împreună, dar au grijă să doarmă separat. Şi lor le place să vorbească despre familie şi când îi întrebi cum şi-o imaginează îţi răspund simplu „acasă e acolo unde putem să deschidem uşa frigiderului, fără să fim nevoiţi să cerem permisiunea”.
• Familia Cappuccino are şi ea o cameră în casa bătrânilor. Îi vedem destul de rar, pentru că cel mai adesea îşi petrec timpul la restaurant şi la cocktail bar. Mai nou îl iau şi pe cel mic cu ei şi la fiecare cină simandicoasă, îl hrănesc cu pizza. Nu-l învaţă mare lucru despre miracole, dar au grijă ca, din mare dragoste, să-l protejeze de mediul înconjurător.
• Cuplul VIB (Very Important Baby) – de la ei am învăţat noi, în casă, că ideea de familie nu e neapărat o utopie, odată ce ai împlinit 35 de ani. Ba din contră, poate e chiar mai bine să faci lucrurile pe rând şi să te pregăteşti intens, înainte să-ţi asumi. Să întorci lumea pe toate părţile, să aşezi cărţile în ordine, să rumegi intens, să faci provizii şi când simţi că-i totul aşezat, să visezi la copii.
• Inbetweena e foarte drăguţă şi jucăuşă, dar un pic instabilă. O încântă foarte tare activităţile de dimineaţă, dar pe la prânz începe să se plictisească şi după-amiaza se agită haotic în căutare de noi job-uri şi proiecte. E greu uneori şi pentru noi, ceilalţi, să ne dăm seama, dacă ne e prietenă cu adevărat, sau nu.
• Globalistul timpuriu e un individ foarte deştept. Poate cel mai deştept de la azil. Are tot timpul ceva interesant de povestit despre realizările lui profesionale. Nu e un carierist, în sine, fiindcă munca lui e lumea. Îl respectăm cu toţii, dar între noi l-am poreclit „Pliantul” sau „Fluturaşul”, fiindcă el dă tonul şi creează viziunea zilei de mâine.

La casa de bătrâni suntem cu toţii un pic ciudaţi. Nu-i de mirare că ne-am pierdut cumva direcţia şi că acum şchiopătăm în baston, din lipsă de repere. Doar ne-am căznit o istorie întreagă să dăm lumii o faţă unitară şi când ni s-a părut că am răzbit, ne-am trezit brusc în faţa unei debandade universale, care modelează iar faţete şi caută formulele de tip unicat.

Ca să dăm lucrurilor un sens, poate că n-ar fi rău să ne trăim un pic viaţa invers, să întoarcem un ochi către origini, către ce ne defineşte ca specie şi poate cu puţin noroc şi sprijiniţi de rădăcini, să sfârşim şi noi, cu bine, în extaz.

Un proiect SWARTE